Școala veche

Şcoala veche, la Drumul Ţării, a fost ridicată în 1872 şi este declarată monument istoric. În faţa şcolii se păstrează un clopot cu inscripţia „Scolei Româneşti] din Cizeru 1867” care a aparţinut şcolii confesionale când aceasta încă îşi avea sediul într-o construcţie de lemn.      Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcției, motivelor decorative din portalul ușii interioare, din cadrele ferestrelor, și din stâlpii târnațului. Valoarea ei derivă și din faptul că este una dintre ultimele case cu paie rămase martor, fiind reprezentativă pentru familiile mai înstărite de iobagi de pe cuprinsul regiunii Meseșului și a Transilvaniei de nord. Casa este ridicată din bârne rotunde de stejar, încheiate la colțuri cu cheotori simple, scobite semirotund și cu capete lungi de încheiere ieșind afară din pereți. O parte din bârne sunt dăltuite cu barda, într-o tehnică mixtă de lemn parțial lăsat rotund și parțial fățuit. Izolarea se face printr-un strat de lut aplicat pe pereți atât în interior cât și în exterior. Încăperile sunt podite iar pe jos sunt unse cu pământ. Planul casei este compus dintr-o încăpere de locuit, o tindă și un târnaț de-a lungul lor, deschis spre miazăzi. Construcția se remarcă prin dimensiunile mari, 8,92 m lungime și 6,16 m lățime, din care numai casa de locuit formează un dreptunghi de 6,35 m lungime x 5,26 m lățime. Acoperișul este deosebit de înalt și greu, învelit cu paie într-o tehnică specifică zonei. Ca mai peste tot la casele apăsate sub acoperișuri grele de paie, nu lipsește nici aici meștergrinda, ce leagă butea de-a lungul ei, pe sub grinzile podului. Cum greutatea acoperișului joacă un rol însemnat...

Răstănirile

„Răstănirile” (răstigniri) – cum sunt numite în Sălaj, veghează satele și le feresc de orice rău, dat fiind faptul că, în mentalitatea populară spațiul terestru este organizat concentric, circular, spațiul casei, al curții și grădinii, este masiv umanizat și, receptat ca familiar. Spațiul satului este la fel de familiar datorită atributelor de socializare, spațiul livezilor și a terenului arabil din jurul satului însă nu mai este atât de bine protejat și poate fi ”atacat” de spirite rele, fapt care se accentuează în cazul spațiilor neagricole din hotarul satelor, a fânețelor și al pășunilor, acolo unde spiritele necurate pot umbla în voie; de aceea, aici, în aceste spații interstițiale, dintre așezări, este nevoie prin excelență de o răstignire protectoare. Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteţi să  vizitaţi pagina de internet a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.Acest site nu reprezintă  poziţia oficială  a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea  şi coerenţa acestor informaţii aparţine persoanelor care au iniţiat pagina web.Toate informaţiile privind Programul Național de Dezvoltare Rurală  furnizate prin acest site sunt distribuite GRATUIT şi nu sunt destinate...

Măgura Priei

Măgura Priei Cu forțe prospete, ne urcăm pe Dâmba Culmii și cu un efort deosebit ajungem în cel mai înalt vârf din Munții Meseșului, Vf. Măgura Priei (996 m). Rotindu-ne privirea spre V ni se deschide priveliștea minunată a Depresiunii Șimleului (Țara Silvaniei), până la Măgura Șimleului, apoi spre S se vede Vf. Vlădeasa și spre S-E Huedinul, iar mai departe, în zilele senine, Clujul. Ajuns aici, devii „cel mai înalt om” din Sălaj. Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune a Meseșului, grupare montană importantă a Munților Apuseni, ce aparține lanțului muntos al Carpaților Occidentali. Vârful Măgura Priei, zonă montană de interes turistic, este cel mai înalt vârf al Munților Meseșului. Vârful Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea central-vestică a Meseșului , în sud-vestul județului Sălaj (în limitele teritoriale ale satului Pria), la limita sud-vestică a graniței teritoriale cu județul Cluj, în imediata apropiere a drumului județean care leagă localitatea Cizer de satul Vânători, ( DJ 108 G). Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteţi să  vizitaţi pagina de internet a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.Acest site nu reprezintă  poziţia oficială  a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea  şi coerenţa acestor informaţii aparţine persoanelor care au iniţiat pagina web.Toate informaţiile privind Programul Național de Dezvoltare Rurală  furnizate prin acest site sunt distribuite GRATUIT şi nu sunt destinate...

Măsurișul oilor

Măsurișul Oilor. Ne reîntoarcem în vf. Dealului și o luăm spre dreapta aproximativ 2 km, unde, la poalele Măgurii Priei, se întinde platoul Purcăreața, unde se desfășoară în prezent tradiționala serbare câmpenească „Măsurișul oilor”, manifestare care are loc în fiecare an, în a II-a duminică a lunii mai. Prima ediție a măsurișului a avut loc în anul 1967, eveniment organizat la inițiativa și cu sprijinul regretatului fiu al satului Pria, Ioan Sonea. Evenimentul pastoral se desfășoară într-un cadru natural excepțional, la fiecare început al primăverii, odată cu împreunișul oilor. Măsurișul, odată cu trecerea timpului a devenit o manifestare de amploare (cunoscută atât în întreg județul Sălaj cât și în județele vecine) ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu obiceiurile și tradiția. Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție. Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteţi să  vizitaţi pagina de internet a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.Acest site nu reprezintă  poziţia oficială  a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea  şi coerenţa acestor informaţii aparţine persoanelor care au iniţiat pagina web.Toate informaţiile privind Programul Național de Dezvoltare Rurală  furnizate prin acest site sunt distribuite GRATUIT şi nu sunt destinate...

Casa Muzeu

Casa muzeu din Cizer este o casa de lemn acoperită cu paie, aceasta datată din secolul XVIII. Având dimensiuni neobișnuit de mari iar grija cu care au fost tratate unele detalii ridică valoarea arhitecturală a casei mult peste nivelele locale, reprezentate de căsuțe mărunte și anonime de iobagi umili. Din vorbele bătrânilor se știe că această casă era în vremuri de strâmtoare casă de rugăciune pentru comunitatea locală, precedând astfel biserica de lemn ridicată de legendarul Horea în Cizer la 1773. Ultimul ei locuitor se numea Lupuț Ioan a Giurchii din Cizer. Casa a fost mutată și salvată în spatele școlii noi în anul 1987. Casa a fost declarată monument istoric în anul 2004, pusă, deci, sub protecția legii. Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteţi să  vizitaţi pagina de internet a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.Acest site nu reprezintă  poziţia oficială  a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea  şi coerenţa acestor informaţii aparţine persoanelor care au iniţiat pagina web.Toate informaţiile privind Programul Național de Dezvoltare Rurală  furnizate prin acest site sunt distribuite GRATUIT şi nu sunt destinate...

Casa lui Fănuță

„Casa lui Fănuță” din Cizer, o casă țărănească locuibilă, ridicată în 1886 și aflată actualmente în proprietatea meșterului popular Criste Florica. A fost ridicată în 1886 și avea acoperiș de paie, până în 1922, când, după relatarea actualei proprietare, i s-a mai adăugat o cameră și locatarii ‘o mărs la lucru la Jimbolia pentru ciripuri (țiglă)’ pentru un acoperiș nou. Casa lui Fănuță e amplasată lângă râul Crasna. În fața ei se află valea, drumul comunal, cu vedere spre dealul cu păduri de fagi, carpeni și mesteceni; în dreapta ei — șura de lemn; în spate — grădina cu porumb și fasole, pădurea de cer, tufișuri de mure și măceșe; în stânga — porumb, casa și șura vecinilor. Casa lui Fănuță este construită din piatră de râu, lemn, pământ și țigle; e văruită cu mieriu (albastru), are herede (prispă) cu vraniță (poartă) și șoși (stâlpi) din lemn. Interiorul cuprinde trei încăperi: târnațul (prispa), tinda și camera propriu-zisă, pardosite cu pământ bătut, murluit (lipit) cu tină. În tărnaț se intră pe două pietre, apoi se deschide vranița sau roșteiul și se trece peste o grindă groasă numită talpa casei, pe care sunt prinse rude folosite, unele la uscat rufe, altele la uscat legume sau fructe. În tindă intrăm printr-o ușă din lemn masiv și aici ne atrag atenția: o laviță pe capre de lemn, o masă cu poliță, un pat de lemn umplut cu paie, rudele pentru haine, grinzile de care se atârnă fructe uscate, struguri, leasa pentru caș, scara de urcat în pod; sub scară: cofe din lemn, oale de pământ și gozarul (fărașul) pentru scos gozol (murdăria) din casă....